ACTIVITĂŢI SOCIAL - CULTURALE - Tămădău-Mare

    

  REŢEAUA ŞCOLARĂ

           Pe teritoriul aparţinând  comunei Tămădău Mare există în prezent, 4 unităţi preşcolare şi 4 unităţi şcolare, repartizate în satele: Tămădău Mare, Plumbuita, Călăreţi şi Seinoiu .

Reţeaua unităţilor preşcolare

Unităţile preşcolare existente în satele aparţnând comunei Tămădău Mare sunt în număr de 4  reprezentând grădiniţe cu un efectiv de 101 copii (anul 2002 ) şi cu 4 educaroare . Aceste grădiniţe se găsesc în satele: Tămădău Mare, Călăreţi, Plumbuita şi Şeinoiu; iar cel mai mare număr de copii cu vârste preşcolare se înregistează în satul Tămădău Mare .

În anul şcolar 1965-1966, existau două grădiniţe cu un efectiv de 83 copii şi două educatoare în satele Tămădău Mare şi Plumbuita .

În anul şcolar 1979 – 1980, existau 4 grădiniţe cu un efectiv de 162 copii şi 5 educatoare ce funcţionau în aceleaşi sate ca şi în prezent .                                                                                                                                                  Reteaua unităţilor scolare                          

Unităţile şcolare existente în satele aparţinând comunei Tămădău Mare sunt în număr de 4 şcoli de învăţământ general, cu un efectiv de 194 elevi în ănvăţământul primar şi gimnazial . Cadrele didactice sunt în număr de 16, din care, sunt 7 învăţători şi 16 profesori .

Cele 4 şcoli sunt repartizate în satele : Tămădău Mare, Plumbuita, Călăreţi şi Şeinoiu dintre care doar şcoala din Tămădău Mare are clase primare şi gimnaziale iar celelalte şcoli au doar clase primare .

Şcolile sunt dotate cu două laboratoare (de geografie şi de chimie ), aflate în şcoala din Tămădău Mare; mai sunt 12 săli de clase .

În anul şcolar 1965- 1966  existau 5 şcoli generale cu en efectiv de 638 elevi şi 28 de cadre didactice; iar in anul şcolar 1979 – 1980, existau tot 5 şcoli generale dar cu un efectiv de 442 elevi şi 17 cadre didactice  din care 10 erau femei .

Şcoala generala cu clasele I-VIII din satul Tămădău-Mare

             REŢEAUA UNITĂŢILOR CULTURALE

 Pe teritoriul studiat există o  singură bibliotecă comunală care se găseşte în reşedinţa comunei şi este deservită de o singură bibliotecară . Biblioteca are un număr de peste 7000 volume  de cărţi, cu exemplare vechi dar şi noi, apărute după anul 1990 .Biblioteca publică avea în anul 1977, un total de 5680 volume şi înregistra 452 cititori .

Şcoala Tămădău Mare cu clasele I -VIII dispune de o bibliotecă proprie, care avea în anul 1977, 3860 volume şi 240 cititori .

În prezent, în satul Tămădău Mare există un cămin cultural în care se pot organiza diverse actuvităţi culturale şi care adăposteşte biblioteca comunală. În anul 1977 pe teritoriul comunei existau 3 Cămine Culturale amplasate în satele Tămădău Mare, Călăreţi şi Plumbuita.

Înainte de 1990, Căminul Cultural Tamădău Mare, găzduia un cinematograf cu bandă îngustă, ce avea un flux de 8000 de spectatori pe an . 

        REŢEAUA UNITAŢILOR SANITARE

Reţeaua unităţilor spitaliceşti şi sanitare este reprezentată de un dispensar uman aflat acum în regim privat cu un medic şi un asistent medical .Dispensarul este amplasat în centrul satului Tămădău Mare în apropierea DN3 . În trecut existau un medic şi 2 sau 3 asistenţi medicali; iar în anul 1978 exista un medic şi 4 asistenţi medicali.

Dispensarul veterinar este amplasat tot în satul reşedinţă, este privat şi este deservit de un medic veterinar şi de 2 tehnicieni veterinri Acesta are în compenenţă un punct farmaceutic pentru uz animal îngrijit de medicul veterinar

ALTE DOTARI CULTURALE

Comuna Tămădău Mare dispune de un Cămin Cultural în care se pot organiza diverse spectacole .Până în anul 1990, a funcţionat în sala acestui Cămin Cultural un cinematograf cu bandă îngustă care înregistra o medie a fluxului de spectatori de aproximativ 8000  /an .

            Biblioteca comunală are peste 7000 de volume de cărţi, în prezent, sediul ei fiind în clădirea Căminului Cultural. În anul 1965 biblioteca comunală se înregistrau doar 1840 volume cu un număr de 970 cititori înscrişi

            Pe teritoriul comunei, există şi 3 terenuri sportive, pe care se organizează meciurile de fotbal ale echipelor locale, dar care funcţionează şi ca locuri de joacă pentru copii .

            În centru reşedinţei comunei există un monument ridicat în memoria soldaţilor căzuţi în Al Doilea Război Mondial .

Monumentul închinat memoriei soldaţilor căzuţi în al doilea Razboi Mondial din faţa căminului cultural

În patrimoniul cultural al României au intrat, de pe teritoriul comunei : o cruce din piatră aflată în satul Dârvari, atestată din anul 1794; biserica satului Tămădău Mic cu hramul " 40 de Mucenici ", ( construită în anul 1810 ) şi cimitirul cu vestigii neolitice de la Şeinoiu .

 

. Biserica ortodoxă din satul Tămădău-Mic

            În satul Călăreţi, există o casă memorială ce a aparţinut tatălui lui Alexandru Odobescu ( autorul nuvelei Pseudo – Cynegheticos ) .Î n această casă funcţionează Şcoala cu clasele I – IV, Călăreţi, iar într-o sală erau expuse obiecte ce aminteau de trecerea scriitorului pe aici .

           În apropierea sediului CONPET Călăreţi au fost instalate 3 relee : un releu de televiziune ce are aproximativ 30 de antene parabolice de diverse dimensiuni şi două relee de telefonie mobilă ce apaarţin societăţilor Mobifon şi Orange .

Extras din lucrarea Monografia comunei Tămădău-Mare (2004) - Oprea S.

- NO COMMENT -

 

Descrierea stemei

Stema comunei Tămădău Mare se compune dintr-un scut triunghiular cu flancurile rotunjite, împărţit în furcă răsturnată.

În partea superioară, în partea dreaptă, în câmp albastru, o dropie de aur.

În partea superioară, în partea stângă, în câmp roşu, un buchet compus din şapte frunze de stejar de aur dispuse radial.

În vârful scutului, pe argint, se află o cruce treflată de aur, cu bordură albastră.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Dropia face parte din fauna locală. Cele şapte frunze de stejar fac referire la bogăţia silvică a zonei, iar numărul lor indică numărul satelor ce alcătuiesc comuna.

Crucea face aluzie la crucea de piatră din Dârvari, atestată din anul 1794, precum şi la biserica din satul Tămădău Mare, monument istoric datând din anul 1810.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

FOTOGRAFII TĂMĂDĂU-MARE

 FOTOGRAFII TĂMĂDĂU-MARE

VEGETATIA SI FAUNA

 VEGETATIA SI FAUNA

VEGETAŢIA de pe teritoriul comunei Tămădău-Mare aparține  zonei  silvostepei.

Vegetaţia lemnoasă este formată din   stejar brumăriu (Quercus Pedunculiflora), stejar pufos (Quercus Pubescens)  şi diferite specii de ulm (Ulmus Foliacae, Ulmus Procera, Ulmus Ambigua).

Subarboretul cuprinde specii de gherghinar (Crataegus Monogyna, Crataegus Pentagyna), măceşul (Rosa Canina), socul (Sambucus Nigra).

             Speciile ierboase sunt dominate de graminee cu rizomi (Bromus Inermis, Poa Angustifolia, Agropirum Repens), leguminoase mezofile (Trifolium Raepens), precum şi specii de păiuş (Festuca Valesiaca). Prin luarea în cultură a zonelor de stepă, pajiştile de stepă au fost desţelenite, astfel că în prezent nu se mai îtâlnesc suprafeţe cu pajişti naturale. Islazurile actuale  au vegetaţie ierboasă secundară (de pârloagă),  adesea foarte degradată, puternic sărăcită în specii.      

Vegetaţia acvatică şi de luncă  este constituită din specii de salcii şi răchite (Salix Alba, Salix Fragilis) plopi (Populus Alba), apoi sunt o suită de specii ierboase precum rogoz (Carex Gracilis). ¹¹La aceasta se adaugă vegetaţia acvatică de mal formată în special din stuf dar şi vegetaţia submersă formată din brădiş(Myriophillom Verticillatum) 

FAUNA zonei cuprinde elemente caracteristice Câmpiei Române:

Fauna de pădure cuprinde mamifere precum veveriţa, iepurele, vulpea.

Păsările sunt reprezentate de: gaiţă (Garrulus Glandarius), mierlă (Turdus Merula), diferite specii de ciocănitoare precum cicănitoarea de stejar (Dendrocopos Medius), diferite specii de grauri (Sturnus Vulgaris), turturica (Streptopelia Turtur).

Speciile de păsări de interes vânătoresc sunt reprezentate de fazan (Phasanius Colchicus). 

           Fauna de câmp cuprinde specii de mamifere precum rozătoarele: popândăul (Cittelus Cittelus), şoarecele de câmp (Mierotus Arvalis), orbetele sau căţelul pământului (Spalax Lucodou), iepurele de câmp (Lepus Europaeus) dar şi unele carnivore precum dihorul (Putorius Putorius). Dintre păsările adaptate la câmp sunt prepeliţa (Coturnix

Coturnix), dumbraveanca  (Coracias Garullus). Un deosebit interes îl reprezintă dropia (Otis Tarda), specie pe cale de dispariţie, ce este ocrotită prin lege.

           Fauna de luncă este reprezentată îndeosebi prin păsări de baltă, oaspeţi de vară şi păsări de pasaj, astfel întâlnim specii de raţe precum raţa mare (Anas Platyrhyncas), specii de păsări migratoare precum nagâţul (Vanellus Vanellus).

            Fauna acvatică este reprezentată de fauna piscicolă. Printre speciile de peşti care populează apele sunt: caracuda (Carassius Carassius), linul (Tinca Tinca), roşioara(Scardinius Erytolorphtalmus), crapul(Cyprinus Carpio).

APELE

 APELE

            Sub raport hidrologic teritoriul comunei Tămădău-Mare este situat în partea centrală a bazinului râului Mostiştea. Sistemul Mostiştea este dezvoltat mai puternic în partea stângă a cursului, care din cauza pâraielor întortocheate create prin captări succesive de crovuri a fost numit de V.Mihăilescu „Câmpia Furciturilor”.⁹

             Altitudinea medie a bazinului în acest sector este de 61m.

            Pe teritoriul studiat mai trece şi afluentul de ordinul doi al râului Mostiştea- pârâul Ghiula,  ce se află în partea de est a comunei şi trece prin dreptul satului Călăreţi. Pe cursul Mostiştei sunt iazuri pentru peşti iar pe teritoriul comunei Tămădău Mare se află iazurile: Tămădău Mare (60 Ha ) şi Plumbuita (50 Ha ),  ( Gâștescu P.,Iordan I.-1970).

            Apele subterane dispun de o categorie importantă de ape freatice. Apele freatice, alimentate din precipitaţii sau din râuri, pe interfluvii se găsesc în baza loessului şi sunt localizate în nisipurile de Mostiştea. Nivelul apei freatice se află, pe teritoriul studiat, la mai mult de 10 m adâncime. Sub crovuri acesta se gaseşte între 7-10 m adâncime iar sub firele de vale şi în apropierea bălţilor Mostiştei la 0,5-1 m adâncime.

SOLURILE

SOLURILE

În cadrul teritoriului administrativ al comunei Tămădău Mare, roca de solificare a  fost şi este loessul. Pe teritoriul studiat se întâlnesc soluri din clasa cernosoluri precum cernoziomul tipic şi cernoziomul cambic, cu diferite varietaţi, funcţie de formele de relief pe care evoluează.

            Din studiul efectuat, pe teritoriul comunei, de specialiştii Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului, în anul 1996 rezultă că, pe firele de apă, la baza versanţilor s-au format şi au evoluat coluvisoluri, iar pe versanţii cu pante mari –regosoluri, acestea fiind soluri neevoluate.

            Cernoziomul tipic are o textură nediferenţiată pe profil, de obicei mijlocie. Structura este glomerulară medie, bine dezvoltată în AM şi moderată în AC. Cernoziomul tipic este de obicei, afânat şi permeabil, are o capacitate bună pentru apă şi aer, se lucrează bine şi relativ uşor . Sub aspectul caracteristicilor chimice şi de troficitate face parte din categoria celor mai bune soluri pentru toate folosinţele şi culturile agricole.

            Cernoziomurile cambice, au o textură mijlocie, iar structura în Am este glomerulară mică şi medie bine dezvoltată iar în Bv columnoid-prizmatică slab dezvoltată. Datorită, îndeosebi, stării bune în ceea ce priveşte textura şi structura, restul proprietăţilor fizice, precum şi caracteristicile chimice şi de troficitate sunt soluri favorabile pentru toate culturile.

            Tipul regosol se defineşte printr-un orizont A, urmat de material parental provenit din roci neconsolidate, menţinut aproape de suprafaţă, prin eroziune geologică sau

decopertare. Textura nediferenţiată pe profil este variată, funcţie de materialul parental. Regosolurile sunt nestructurate sau au agregate grăunţoase sau poliedrice slab dezvoltate. În mod natural, terenurile cu regosoluri sunt ocupate cu pajişti de slabă calitate.

Coluvisolul se defineşte prin material coluvial nehumifer, acumulat la baza versanţilor, într-un strat de peste 50cm grosime cu sau fără orizont A, dealungul firelor de vale ce brăzdează câmpia. Au o textură nediferenţiată, de obicei mijlocie şi sunt nestructurate sau prezintă agregate grăunţoase, glomerulare sau poliedrice, slab dezvoltate. Sunt lipsite de humus sau conţin cantităţi mici şi slab aprovizionate cu substanţe nutritive. Tipul de sol are, în general, o fertilitate relativ scăzută.¹⁴  

            Poluarea solului reprezintă orice acţiune prin care se produce o dereglare a funcţionării normale a solului (M.Parichi, 2003). Datorită poluării se pierd din folosinţa agricolă suprafeţe însemnate.

            În teritoriul studiat poluarea se manifestă prin aruncarea nesupravegheată a deşeurilor şi rezidurilor din gospodării. Altă sursă de poluare este folosirea neraţională atât a pesticidelor, cât şi a îngrăşămintelor chimice; dar şi “agresarea” conductelor de gaze naturale care prin scurgere se pot impregna în sol.

BISERICA – TĂMĂDĂU MARE hram " Sf.Cuvioasă Paraschiva"

 ISTORICUL PAROHIEI. În anul 1810 satul Tămădăul de Sus avea 94 de case, în care locuia 381 rumâni. Biserica de lemn veche cu hramul Adormirea Precistii făcută de săteni pă moşia mănăstirii Plumbuita.[Neculae M. Popescu, op. cit., p. 55-56.] La această biserică slujeau: Popa Costandin sin Ioanu, preoţit de mitropolitul Dositeu la 6 martie 1803, pe seama satului Prosanichiu, iar la anul 1806 mutat la această biserică, prin cererea sătenilor şi prin ştirea protopopului plăşii; Popa Manolache sin Drăganu, preoţit de mitropolitul Dositeu, la 16 ianuarie 1804, pă numele satului Panduri, jud. Ialomiţa, iar la 18 august 1805, s-a mutat la această biserică prin cererea sătenilor şi ştirea protopopului plăşii; Popa Matei sin popa Iane, preoţit de acelaşi mitropolit, la 4 februarie 1804, pă numele acestui sat, preoţit din nou la 14 octombrie 1810, de mitropolitul Ignatie, tot pe seama acestui sat.

　ISTORICUL BISERICII. La 1909, biserica avea hramul Cuvioasa Paraschiva, hram pe care-l poartă şi astăzi, era de zid, situată în mijlocul satului şi se clădise la 1834-1848 prin stăruinţa neobosită a preotului Stan Ghiolban şi a fratelui său, părintele Tudose, fiind sfinţită în anul 1850. La biserică slujeau preotul paroh Ştefănescu Gheorghe, numit la 18 noiembrie 1886 şi supranumerar preotul Zamfir Stan, numit la 1858.[Anuar 1909, p. 84-85.]
　Fondurile necesare construcţiei au fost colectate de inimosul preot pe întinsul Bărăganului, timp de 10 ani, majoritatea daniilor constând în vite pe care le strângeau în cirezi, valorificându-le în oraşele ţării. Construcţia bisericii a durat doisprezece ani. Cărămida a fost fabricată la marginea satului, iar lemnăria a fost adusă de la munte. Învelişul bisericii a fost făcut din şiţă, care, deteriorându-se cu vremea, a fost înlocuită cu tablă. Împrejurul bisericii a fost construit un zid de cărămidă tencuit, cu arcade şi bolţi la intrare. Acest zid a rezistat intemperiilor vremii aproape 75 de ani, distrugându-se complet în timpul Primului Război Mondial.
　Fântâna din faţa bisericii a fost construită în acelaşi timp din blocuri masive de piatră cioplită, transportată cu carele direct de la munte. În faţa bisericii a fost aşezată, în amintirea ctitorilor şi a familiilor lor, o cruce masivă de piatră cioplită acoperită cu un baldachin de zid învelit cu tablă.
　Conform declaraţiei de asigurare din anul 1924, biserica construită în anul 1847, din cărămidă arsă lucrată cu var, tavanul boltit de zid cu var şi cu o scară fixă ce ducea la turlă, învelită cu tablă în anul 1914, reparată în 1923, având lungimea de 10 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 12 m, era asigurată pentru suma de 20.000 lei, iar mobilierul pentru suma de 20.000 lei.[Ibidem, dos. 2/1924, nenumerotat.]
　În anul 1937 a fost complet restaurată, atât în interior, cât şi în exterior, s-a refăcut pictura din nou de către pictorul I. Dogărescu; s-a turnat pardoseală din beton şi mozaic; s-a construit din zid podul pentru cor; s-a construit din nou amvonul, fiind complet deteriorat. Această lucrare de restaurare s-a făcut prin stăruinţa preotului Constantin N. Stoian, cu ajutorul dat de populaţia judeţului şi obolul enoriaşilor.[Ibidem, dos. 23/1940, nenumerotat.]
　Resfinţirea s-a făcut la data de 17 octombrie 1957. Sfânta slujbă a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Irineu Mihălcescu, însoţit de diaconii Marius Constantinescu şi Evghenie Orghidan, precum şi de preoţii parohiilor vecine.
　Cu data de 1 decembrie 1989, paroh a fost numit preotul Zamfir Marius, care a refăcut atât învelitoarea bisericii, a restaurat pictura, clopotniţa, cât şi diferite obiecte de cult prin argintare, dar şi alte lucrări de consolidare a bisericii, resfinţirea bisericii făcându-se în data de 13 noiembrie 1994, de către Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Nifon.
　PISANIA cea veche nu a fost păstrată, iar cea nouă, are următoarea grăire: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit acest sfânt locaş în anul 1843 prin stăruinţa pr. Stan Ghiolban şi a fratelui său pr. Teodose. Construcţia a durat 10 ani. În anul 1937 biserica a fost restaurată atât exterior cât şi interior. Pictura de data aceasta a fost executată de pictorul I. Dogărescu în timpul păstoriei pr. Stoian Constantin.
　După pensionarea pr. Stoian a fost numit tânărul pr. Zamfir Marius de la data de 1 dec. 1989. Din prima zi, tânărul preot a dat dovadă de bun chivernisitor al Casei Domnului. Astfel s-a restaurat învelitoarea, s-a turnat fundaţie în partea de nord. S-a tencuit exteriorul şi o parte din interior. s-a restaurat pictura şi s-a construit clopotniţa. Biserica a fost înzestrată cu fântână care a fost donată de fam. Ioniţă Marian şi au fost argintate toate obiectele de cult. toate cheltuielile au fost suportate de enoriaşii parohiei cu excepţia unor danii primite de la pr. Zamfir Vasile de la Parohia Uniunea Voluntari.
　Slujba de resfinţire a fost oficiată de P.S. Episcop Nifon al Sloboziei şi Călăraşilor, însoţit de un sobor de preoţi la data de 13 nov. 1994. episcop P.S. Nifon, protopop Ivan Dumitru, pr. paroh Marius Zamfir”.
　Din anul 2004, parohia a fost păstorită de preotul Crainea Bogdan, iar, din anul 2011, de preotul Şmatoc Mihail.
　În ziua de 8 august 2004, Preasfinţitul Părinte dr. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească la biserica cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva din Parohia Tămădăul Mare.[Almanah Bisericesc 2005, p. 185.]
　În anul 2006 au fost efectuate dotări la biserică în sumă de 15.000 lei, suportate de sponsori.
　ARHITECTURA. Sfântul locaș de cult, sub formă de cruce, cu lungimea de 24,5 metri şi lăţimea de 14 metri, este construit pe temelie şi ziduri din cărămidă şi posedă o turlă principală, care se află deasupra podului. În interiorul bisericii găsim doi stâlpi de susţinere, care sprijină podul bisericii.
　Pe exteriorul bisericii sunt aplicate câteva ornamente dreptunghiulare, lăsându-se loc în mijlocul lor pentru pictură.
　PICTURA bisericii este frumoasă, fiind executată în stil realist, de pictorul I. Dogărescu. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar şi prezintă elemente sculpturale frumoase, fiind pictată de acelaşi autor.
　Din cauza igrasiei prezente în biserică care a afectat pictura, s-au făcut demersuri pentru renovarea bisericii, alcătuindu-se deviz şi plan de reparaţii.
　ANEXE. În clopotniţa bisericii, care este din schelet metalic, se află două clopote, unul vechi care este spart şi unul nou având greutatea de 60 kg.
　PREOȚI slujitori: preot Stan Ghiolban, preot Stoian Constantin, preot Zamfir Marius (1989-2004), preot Crainea Bogdan Alexandru (2004-2011) și preot Șmatoc Mihail (2011- pana în prezent).
　ACTIVITĂȚI. Parohia organizează o excursie anuală pe data de 1 iunie. Este și gazdă a programului școlar „Să știi mai multe, sa fii mai bun”. A constituit și un grup cateheză în cadrul programului Hristos împărtășit copiilor.

sursa >: parohiatamadau.ro, foto >:parohiatamadau.ro

100 de ani de la Marea Unire de la 1918

LA MULTI ANI ROMANIA, LA MULTI ANI ROMANI !

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei și a fost favorizată de mai mulți factori istorici:

acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus afirmarea principiului autodeterminării și al celui al naționalităților pe plan internațional, în contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.

Marea Unire este legată de personalitățile regelui Ferdinand, reginei Maria și omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. (sursa:wikipedia)

„Unirea este agonisirea scumpă a poporului român” (Patriarhul Teoctist)

Basarabia și Bucovina semnaseră declarațiile de Unire cu Regatul, doar Trasnilvania rămânând singura provincie istorică ce mai lipsea ca să fie făurită „România Dodoloață”. Acest moment vine în data de 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, unde s-a organizat Marea Adunarea Națională și s-a adoptat Rezoluția ce a pecetluit Unirea pe veci a Transilvaniei cu Patria Mamă, România.

Acest moment unic trebuia să fie imortalizat de fotograful Artur B. din Alba Iulia, care însă n-a mai ajuns. Salvarea a venit de la un simplu țăran român pasionat de fotografie, Samoilă Mârza, din satul Galtiu. Acesta tocmai se întorsese de pe front și participa alături de o delegație din satul său la Adunarea de la Alba Iulia. (sursa:evz)

BISERICA SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA – TĂMĂDĂU MARE

foto: parohiatamadaumare

ISTORICUL COMUNITĂȚII. Aflate într-o zonă prielnică habitatului încă din cele mai vechi timpuri, satele aparţinând comunei Tămădău Mare îşi pierd începuturile în negura vremurilor. Atestarea documentară certă este însă târzie, primul sat atestat fiind Plumbuita, la 8 iunie 1627, într-o pricină de hotar cu egumenul mănăstirii cu acelaşi nume, pe terenul căreia se afla satul. La 1 decembrie 1791, cu prilejul unor plăţi proprietăreşti, este amintit satul Tămădău.
ISTORICUL PAROHIEI. În anul 1810 satul Tămădăul de Sus avea 94 de case, în care locuia 381 rumâni. Biserica de lemn veche cu hramul Adormirea Precistii făcută de săteni pă moşia mănăstirii Plumbuita.[Neculae M. Popescu, op. cit., p. 55-56.] La această biserică slujeau: Popa Costandin sin Ioanu, preoţit de mitropolitul Dositeu la 6 martie 1803, pe seama satului Prosanichiu, iar la anul 1806 mutat la această biserică, prin cererea sătenilor şi prin ştirea protopopului plăşii; Popa Manolache sin Drăganu, preoţit de mitropolitul Dositeu, la 16 ianuarie 1804, pă numele satului Panduri, jud. Ialomiţa, iar la 18 august 1805, s-a mutat la această biserică prin cererea sătenilor şi ştirea protopopului plăşii; Popa Matei sin popa Iane, preoţit de acelaşi mitropolit, la 4 februarie 1804, pă numele acestui sat, preoţit din nou la 14 octombrie 1810, de mitropolitul Ignatie, tot pe seama acestui sat.
ISTORICUL BISERICII. La 1909, biserica avea hramul Cuvioasa Paraschiva, hram pe care-l poartă şi astăzi, era de zid, situată în mijlocul satului şi se clădise la 1834-1848 prin stăruinţa neobosită a preotului Stan Ghiolban şi a fratelui său, părintele Tudose, fiind sfinţită în anul 1850. La biserică slujeau preotul paroh Ştefănescu Gheorghe, numit la 18 noiembrie 1886 şi supranumerar preotul Zamfir Stan, numit la 1858.[Anuar 1909, p. 84-85.]
Fondurile necesare construcţiei au fost colectate de inimosul preot pe întinsul Bărăganului, timp de 10 ani, majoritatea daniilor constând în vite pe care le strângeau în cirezi, valorificându-le în oraşele ţării. Construcţia bisericii a durat doisprezece ani. Cărămida a fost fabricată la marginea satului, iar lemnăria a fost adusă de la munte. Învelişul bisericii a fost făcut din şiţă, care, deteriorându-se cu vremea, a fost înlocuită cu tablă. Împrejurul bisericii a fost construit un zid de cărămidă tencuit, cu arcade şi bolţi la intrare. Acest zid a rezistat intemperiilor vremii aproape 75 de ani, distrugându-se complet în timpul Primului Război Mondial.
Fântâna din faţa bisericii a fost construită în acelaşi timp din blocuri masive de piatră cioplită, transportată cu carele direct de la munte. În faţa bisericii a fost aşezată, în amintirea ctitorilor şi a familiilor lor, o cruce masivă de piatră cioplită acoperită cu un baldachin de zid învelit cu tablă.
Conform declaraţiei de asigurare din anul 1924, biserica construită în anul 1847, din cărămidă arsă lucrată cu var, tavanul boltit de zid cu var şi cu o scară fixă ce ducea la turlă, învelită cu tablă în anul 1914, reparată în 1923, având lungimea de 10 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 12 m, era asigurată pentru suma de 20.000 lei, iar mobilierul pentru suma de 20.000 lei.[Ibidem, dos. 2/1924, nenumerotat.]
În anul 1937 a fost complet restaurată, atât în interior, cât şi în exterior, s-a refăcut pictura din nou de către pictorul I. Dogărescu; s-a turnat pardoseală din beton şi mozaic; s-a construit din zid podul pentru cor; s-a construit din nou amvonul, fiind complet deteriorat. Această lucrare de restaurare s-a făcut prin stăruinţa preotului Constantin N. Stoian, cu ajutorul dat de populaţia judeţului şi obolul enoriaşilor.[Ibidem, dos. 23/1940, nenumerotat.]
Resfinţirea s-a făcut la data de 17 octombrie 1957. Sfânta slujbă a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Irineu Mihălcescu, însoţit de diaconii Marius Constantinescu şi Evghenie Orghidan, precum şi de preoţii parohiilor vecine.
Cu data de 1 decembrie 1989, paroh a fost numit preotul Zamfir Marius, care a refăcut atât învelitoarea bisericii, a restaurat pictura, clopotniţa, cât şi diferite obiecte de cult prin argintare, dar şi alte lucrări de consolidare a bisericii, resfinţirea bisericii făcându-se în data de 13 noiembrie 1994, de către Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Nifon.
ARHITECTURA. Sfântul locaș de cult, sub formă de cruce, cu lungimea de 24,5 metri şi lăţimea de 14 metri, este construit pe temelie şi ziduri din cărămidă şi posedă o turlă principală, care se află deasupra podului. În interiorul bisericii găsim doi stâlpi de susţinere, care sprijină podul bisericii.
Pe exteriorul bisericii sunt aplicate câteva ornamente dreptunghiulare, lăsându-se loc în mijlocul lor pentru pictură.
PICTURA bisericii este frumoasă, fiind executată în stil realist, de pictorul I. Dogărescu. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar şi prezintă elemente sculpturale frumoase, fiind pictată de acelaşi autor.
Din cauza igrasiei prezente în biserică care a afectat pictura, s-au făcut demersuri pentru renovarea bisericii, alcătuindu-se deviz şi plan de reparaţii.
ANEXE. În clopotniţa bisericii, care este din schelet metalic, se află două clopote, unul vechi care este spart şi unul nou având greutatea de 60 kg.
PREOȚI slujitori: preot Stan Ghiolban, preot Stoian Constantin, preot Zamfir Marius (1989-2004), preot Crainea Bogdan Alexandru (2004-2011) și preot Șmatoc Mihail (2011- pana în prezent).

Sursa: http://parohiatamadaumare.ro/istoric

5 minute de istorie

sursa:TVR    5 minute de storie

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău a fost un incident petrecut la 14 iulie 1947. Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a fugi în străinătate. La aerodromul dinTămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe fugari și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”.

"Nu orice zbor duce catre inaltimi... si nu orice evadare duce catre libertate"

 

sursa :youtube, wikipedia

Lichidarea Partidului Naţional Ţărănesc – iulie 1947

în luna mai a anului 1947, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu a avansat ideea trimiterii unui grup de lideri ai partidului în străinătate în vederea formării unui guvern în exil. Vicepreşedintele P.N.Ţ., Ion Mihalache era cel care avea să se afle în fruntea liderilor naţional-ţărănişti (Nicolae Penescu – secretar general al Partidului Naţional Ţărănesc, Nicolae Carandino – director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazăr – membru în delegaţia permanentă a P.N.Ţ.) care ar fi urmat să se alăture în Occident diplomaţilor de carieră Grigore Gafencu, Constantin Vişoianu, Alexandru Cretzianu (fruntaş ţărănist), Grigore Niculescu-Buzeşti (fruntaş ţărănist), toți rămaşi în exil după 23 august 1944. 

Potrivit documentelor Serviciului Special de Informaţii, unul dintre aviatorii care urma să piloteze avioanele ce trebuiau să transporte în afara graniţelor echipa de fruntaşi ţărănişti, Romulus Lustig, a informat conducerea Siguranţei despre intenţia acestora de a părăsi clandestin ţara. Autorităţile au exploatat această informaţie şi au stabilit un plan pentru prinderea „fugarilor”. 

Mihai Zaharia, şeful Secţiei III contrainformaţii din S.S.I. a întocmit în ziua de 14 iulie un raport care prezenta modul de pregătire şi executare al operaţiunii de atragere în cursă, pe aeroportul de la Tămădău, a şefilor ţărănişti. Din raport reiese că Ministerul Afacerilor Interne împreună cu autorităţile sovietice au fost cei care au pus la cale „capcana de la Tămădău”. Potrivit declaraţiilor şefului Secţiei III contrainformaţii, data desfăşurării operaţiunii de arestare a grupului condus de Ion Mihalache a fost stabilită la 14 iulie, ora 6 dimineaţa. Siguranţei i-a revenit sarcina de verificare a programării zborului și pregătirea avioanelor, cu echipajele de zbor aferente. Avioanele urmau să fie alimentate cu benzină doar pentru un zbor de 40 de minute astfel încât, rămase fără combustibil, să nu poată depăşi graniţele ţării. Conform spuselor lui Zaharia, S.S.I. urma să solicite autorităţilor sovietice să dea aprobare de zbor în ziua şi la ora stabilite de către organele române şi să coordoneze desfăşurarea operaţiunii. Conform declaraţiei făcută de Nicolae Penescu în timpul anchetei, operaţiunea a fost condusă de Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne sub controlul unui consilier sovietic.Transportul trebuia să fie realizat cu două avioane de mici dimensiuni, model I.A.R. 39, cu o autonomie de zbor de peste 500 km şi o greutate utilă de 800 kg. În mod normal acestea, dacă ar fi fost alimentate cu benzină suficientă ar fi putut parcurge în aproximativ două ore şi jumătate distanţa de 455 km, Tămădău-Istanbul. Pentru ca greutatea maximă să nu fie depăşită, în fiecare dintre cele două avioane ar fi putut intra cam 6 persoane cu bagaje sumare. 

În dimineaţa zilei de 14 iulie grupul de „fugari” a fost arestat, fără mandat, în timp ce se pregătea de îmbarcarea în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău, cu destinaţia Istanbul. Abia după trei zile, la 17 iulie Direcţia Generală a Poliţiei a solicitat Parchetului Tribunalului Militar al Corpului 3 Teritorial să emită mandate de arestare pe termen de 30 de zile retroactiv începând cu data de 15 iulie. La 17 iulie Ministerul de Interne anunţa printr-un comunicat încheierea acţiunii de prindere a unor „elemente duşmane”: „Pătrunşi de ură împotriva regimului democratic şi urmărind răsturnarea acestui regim, fiind amestecaţi în acţiunile criminale ale unor elemente duşmane poporului şi temându-se de răspundere în faţa justiţiei pentru nelegiuirile săvârşite, mai mulţi conducători ai Partidului Naţional Ţărănesc urmând ordinul direct al domnului Iuliu Maniu au încercat în ziua de 14 iulie 1947 să fugă într-o ţară străină, pentru care scop au corupt piloţi din aviaţia militară. Organele Siguranţei Statului au arestat în ziua de 14 iulie la ora 7 pe aerodromul Tămădău, la 46 km de Bucureşti, în momentul când încercau să se îmbarce, pe următorii conducători ai Partidului Naţional Ţărănesc şi pe complicii lor: Nicolae Penescu – secretar general al Partidului Naţional Ţărănesc, Ilie Lazăr – membru în delegaţia permanentă a Partidului Naţional Ţărănesc, Nicolae Carandino – director al ziarului Dreptatea, Lily Carandino – soţie, Elena Penescu – soţie, Gafencu Constantin – doctor, Popescu Gheorghe – inginer, Borcea Dumitru, Borcea Eugen – adjutant, Lustig Romulus – aviator, Preda Gheorghe – aviator, Popa Aurel – şofer, Rusu Petre – şofer”.

De pe aeroportul Tămădău, liderii ţărănişti au fost duşi la închisoarea Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, iar după-amiază au fost transportaţi înapoi la Tămădău pentru reconstituire şi apoi au fost conduşi la închisoarea Ministerului de Interne. După 14 iulie arestările în rândurile fruntaşilor Partidului Naţional Ţărănesc au continuat. Au fost reţinuţi Corneliu Coposu, Emil Haţieganu, Aurel Leucuţia. Pe 18 iulie Direcţia Generală a Poliţiei a solicitat Inspectoratului General al Jandarmeriei să dea ordin de urmărire şi reţinere pentru Emil Ghilezan (aflat în străinătate), Virgil Veniamin, Vasile Serdici, Romulus Boilă, Sever Dan. Iuliu Maniu a avut domiciliu obligatoriu la sanatoriul doctorului Ion Jovin până în seara zilei de 24 iulie când a fost arestat şi dus la închisoarea Malmaison.  

„Înscenarea de la Tămădău” a fost un foarte bun pretext pentru guvern să pornească o acţiune de anihilare a principalei forţe de opoziţie de pe scena politică, Partidul Naţional Ţărănesc. Totul s-a derulat foarte repede. Au urmat rând, pe rând desfiinţarea partidului, ancheta şi la finalul lunii octombrie organizarea procesului conducătorilor ţărănişti. În urma notificării din 16 iulie a Ministerul Justiţiei, Adunarea Deputaţilor a votat la 18 iulie ridicarea imunităţii parlamentare lui Iuliu Maniu, Emil Ghilezan, Aurel Leucuţia, Vasile Serdici, Ilie Lazăr. În şedinţa din 29 iulie guvernul a aprobat Jurnalul nr. 1 027 privind desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc cu toate organizaţiile sale de bază, de tineret, de femei şi profesionale. Decizia Cabinetului avea să fie publicată în Monitorul Oficial la 30 iulie 1947. În 29 iulie, hotărârea de lichidare a P.N.Ţ. a fost votată în Camera Deputaţilor cu 294 voturi pentru şi 1 vot contra. Ministrul de interne Teohari Georgescu a prezentat la şedinţa Consiliului de Miniştri un raport ce se dorea a constitui cadrul legal care să justifice decizia de interzicere a Partidului Naţional Ţărănesc. În perspectiva procesului politic tipic comunist ce li se pregătea liderilor ţărănişti, respectivul document, scris într-un limbaj specific epocii, era prezentat ca un adevărat rechizitoriu cu acuze mincinoase şi interpretări insinuante la adresa celor arestaţi. Spre exemplificare redăm câteva fragmente din acel raport: „Aşa cum s-a prezentat prin Comunicatul Ministerului Afacerilor Interne, în dimineaţa zilei de 14 iulie a.c., au fost arestaţi pe islazul comunei Tămădău, jud. Ilfov, în timp ce încercau să se urce în două avioane I.A.R. 39, pentru a fugi în străinătate:  Nicolae Penescu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi alţii. (…) Această activitate antinaţională merge pe linia politicii urmate totdeauna de P.N.Ţ. şi intensificată după 23 august 1944, când coalizând în jurul lui toate forţele reacţionare din ţară şi în înţelegere cu unele cercuri reacţionare din străinătate, a întreprins acţiuni cu scopul de a împiedica România să participe cu tot elanul şi capacitatea sa de luptă la războiul antihitlerist, la defascizarea aparatului de stat, la pedepsirea criminalilor de război şi instaurarea unui regim democrat. (…) Faptele înşirate mai sus sunt numai o parte din crimele şi trădările comise de conducerea Partidului Naţional-Ţărănesc împotriva României şi a regimului democrat, suficiente pentru a justifica măsura legală a dizolvării partidului şi a tuturor organizaţiilor sale anexe, pe care o solicit Domniilor-Voastre”. 

După şedinţa Cabinetului din 29 iulie, Teohari Georgescu a transmis către toate Comandamentele Unice de Ordine şi Siguranţă Regionale şi Judeţene un ordin circular în care erau prezentate măsurile ce trebuiau adoptate în vederea aplicării hotărârii Consiliului de Miniştri privind lichidarea Partidului Naţional Ţărănesc. Printre măsurile care urmau să fie luate de urgenţă de către organele locale ale Ministerului de Interne figurau: „percheziţionarea simultană a sediilor, cluburilor şi caselor de sfat ale organizaţiilor naţional ţărăniste regionale, judeţene, locale sau de sector precum şi percheziţionarea locuinţelor fruntaşilor naţional-ţărănişti; ridicarea, inventarierea şi depozitarea la oficiile de siguranţă a arhivei, registrelor şi oricăror altor scripte care sunt în legătură cu activitatea Partidului Naţional Ţărănesc; sigilarea sediilor, percheziţionarea şi punerea sub pază poliţienească spre a nu fi redeschise; ridicarea armelor şi muniţiilor găsite la percheziţii; trierea materialului găsit la percheziţii şi reţinerea celui ce poate face dovada în justiţie de acţiune subversivă”.

În numai două săptămâni de la evenimentele petrecute la Tămădău, mare parte din conducerea P.N.Ţ. a fost arestată. La sfârșitul anului 1947 își înceta activitatea şi Partidul Naţional Liberal. Opoziţia era anihilată şi odată cu ea şi pluralismul politic, un principiu fundamental  al democraţiei. Către sfârşitul anului regele Mihai era forţat să abdice şi astfel, monarhia, ultima instituţie politică democratică, era înlăturată. 

Bibliografie: 
Giurescu, Dinu, C., Lichidatorii. România în 1947, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010.

Onişoru, Gheorghe, Operaţiunea Tămădău: desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc (1947), Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008.

Serviciul Român de Informaţii, Cartea Albă a Securităţii. 23 august 1944-30 august 1948 – vol. I, Bucureşti, 1997.

Scurtu, Ioan (coord.), România. Viaţa politică în documente. 1947, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1994.

sursa: http://www.iiccr.ro/lichidarea-partidului-national-taranesc-iulie-1947/

Să ne cunoastem mai bine comuna...

Recent am avut plăcuta impresie să văd că s-au inmulțit site-urile instituțiilor din comuna noastră
1. Site-ul oficial al Primăriei-un site cu un design ce lasă de dorit...aici găsiți informații despre comună, majorittea preluate de pe acest blog, informații despre aleșii locali, bugetul de venituri și cheltuieli, citații, anunțuri etc.
2. Site-ul oficial al scolii generale din comuna - un site cu un design frumos, care prezintă informații despre activitățile scolare, profesori, orar etc. O singură observație...schimbați oameni buni fontul ăla ca arată oribil...
3. Site-ul oficial al parohiei - un site nou, care prezintă enoriașilor informații despre sarbatori, slujbe și evenimente importante.
Vizitati cu incredere aceste pagini web, care nu sunt fake-uri, și va pot face o impresie frumoasă despre comuna noastră. Sa auzim numai de bine!
godanut ®

Strategia de dezvoltare locala 2014-2020

         Recent pe site-ul oficial al Primăriei Comunei Tămădău Mare a fost publicată "Strategia de dezvoltare locală 2014-2020". In urma consultării acestei lucrări remarcabile am constatat că într-o mare proporție s-au folosit date, fotografii și pasaje întregi dintr-o lucrare de licența fără a se cita sursa...
Pentru edificare postez aici conținutul integral al acestor 2 lucrări care au fost elaborate prima "Monografia Comunei Tămădău mare, Județul Călărași" - (2004) iar a doua "Strategia de dezvoltare locală 2014-2020" - (2014).





CONSIDER CĂ AR FI FOST NECESARĂ CITAREA LUCRĂRII "Monografia Comunei Tămădău Mare, Județul Călărași" ÎN CONȚINUTUL STRATEGIEI ELABORATE DE PRIMĂRIA COMUNEI TĂMĂDĂU MARE...