foto: parohiatamadaumare
ISTORICUL COMUNITĂȚII. Aflate într-o zonă prielnică habitatului încă din cele mai vechi timpuri, satele aparţinând comunei Tămădău Mare îşi pierd începuturile în negura vremurilor. Atestarea documentară certă este însă târzie, primul sat atestat fiind Plumbuita, la 8 iunie 1627, într-o pricină de hotar cu egumenul mănăstirii cu acelaşi nume, pe terenul căreia se afla satul. La 1 decembrie 1791, cu prilejul unor plăţi proprietăreşti, este amintit satul Tămădău.
ISTORICUL PAROHIEI. În anul 1810 satul Tămădăul de Sus avea 94 de case, în care locuia 381 rumâni. Biserica de lemn veche cu hramul Adormirea Precistii făcută de săteni pă moşia mănăstirii Plumbuita.[Neculae M. Popescu, op. cit., p. 55-56.] La această biserică slujeau: Popa Costandin sin Ioanu, preoţit de mitropolitul Dositeu la 6 martie 1803, pe seama satului Prosanichiu, iar la anul 1806 mutat la această biserică, prin cererea sătenilor şi prin ştirea protopopului plăşii; Popa Manolache sin Drăganu, preoţit de mitropolitul Dositeu, la 16 ianuarie 1804, pă numele satului Panduri, jud. Ialomiţa, iar la 18 august 1805, s-a mutat la această biserică prin cererea sătenilor şi ştirea protopopului plăşii; Popa Matei sin popa Iane, preoţit de acelaşi mitropolit, la 4 februarie 1804, pă numele acestui sat, preoţit din nou la 14 octombrie 1810, de mitropolitul Ignatie, tot pe seama acestui sat.
ISTORICUL BISERICII. La 1909, biserica avea hramul Cuvioasa Paraschiva, hram pe care-l poartă şi astăzi, era de zid, situată în mijlocul satului şi se clădise la 1834-1848 prin stăruinţa neobosită a preotului Stan Ghiolban şi a fratelui său, părintele Tudose, fiind sfinţită în anul 1850. La biserică slujeau preotul paroh Ştefănescu Gheorghe, numit la 18 noiembrie 1886 şi supranumerar preotul Zamfir Stan, numit la 1858.[Anuar 1909, p. 84-85.]
Fondurile necesare construcţiei au fost colectate de inimosul preot pe întinsul Bărăganului, timp de 10 ani, majoritatea daniilor constând în vite pe care le strângeau în cirezi, valorificându-le în oraşele ţării. Construcţia bisericii a durat doisprezece ani. Cărămida a fost fabricată la marginea satului, iar lemnăria a fost adusă de la munte. Învelişul bisericii a fost făcut din şiţă, care, deteriorându-se cu vremea, a fost înlocuită cu tablă. Împrejurul bisericii a fost construit un zid de cărămidă tencuit, cu arcade şi bolţi la intrare. Acest zid a rezistat intemperiilor vremii aproape 75 de ani, distrugându-se complet în timpul Primului Război Mondial.
Fântâna din faţa bisericii a fost construită în acelaşi timp din blocuri masive de piatră cioplită, transportată cu carele direct de la munte. În faţa bisericii a fost aşezată, în amintirea ctitorilor şi a familiilor lor, o cruce masivă de piatră cioplită acoperită cu un baldachin de zid învelit cu tablă.
Conform declaraţiei de asigurare din anul 1924, biserica construită în anul 1847, din cărămidă arsă lucrată cu var, tavanul boltit de zid cu var şi cu o scară fixă ce ducea la turlă, învelită cu tablă în anul 1914, reparată în 1923, având lungimea de 10 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 12 m, era asigurată pentru suma de 20.000 lei, iar mobilierul pentru suma de 20.000 lei.[Ibidem, dos. 2/1924, nenumerotat.]
În anul 1937 a fost complet restaurată, atât în interior, cât şi în exterior, s-a refăcut pictura din nou de către pictorul I. Dogărescu; s-a turnat pardoseală din beton şi mozaic; s-a construit din zid podul pentru cor; s-a construit din nou amvonul, fiind complet deteriorat. Această lucrare de restaurare s-a făcut prin stăruinţa preotului Constantin N. Stoian, cu ajutorul dat de populaţia judeţului şi obolul enoriaşilor.[Ibidem, dos. 23/1940, nenumerotat.]
Resfinţirea s-a făcut la data de 17 octombrie 1957. Sfânta slujbă a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Irineu Mihălcescu, însoţit de diaconii Marius Constantinescu şi Evghenie Orghidan, precum şi de preoţii parohiilor vecine.
Cu data de 1 decembrie 1989, paroh a fost numit preotul Zamfir Marius, care a refăcut atât învelitoarea bisericii, a restaurat pictura, clopotniţa, cât şi diferite obiecte de cult prin argintare, dar şi alte lucrări de consolidare a bisericii, resfinţirea bisericii făcându-se în data de 13 noiembrie 1994, de către Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Nifon.
ARHITECTURA. Sfântul locaș de cult, sub formă de cruce, cu lungimea de 24,5 metri şi lăţimea de 14 metri, este construit pe temelie şi ziduri din cărămidă şi posedă o turlă principală, care se află deasupra podului. În interiorul bisericii găsim doi stâlpi de susţinere, care sprijină podul bisericii.
Pe exteriorul bisericii sunt aplicate câteva ornamente dreptunghiulare, lăsându-se loc în mijlocul lor pentru pictură.
PICTURA bisericii este frumoasă, fiind executată în stil realist, de pictorul I. Dogărescu. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar şi prezintă elemente sculpturale frumoase, fiind pictată de acelaşi autor.
Din cauza igrasiei prezente în biserică care a afectat pictura, s-au făcut demersuri pentru renovarea bisericii, alcătuindu-se deviz şi plan de reparaţii.
ANEXE. În clopotniţa bisericii, care este din schelet metalic, se află două clopote, unul vechi care este spart şi unul nou având greutatea de 60 kg.
PREOȚI slujitori: preot Stan Ghiolban, preot Stoian Constantin, preot Zamfir Marius (1989-2004), preot Crainea Bogdan Alexandru (2004-2011) și preot Șmatoc Mihail (2011- pana în prezent).
Sursa: http://parohiatamadaumare.ro/istoric
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu