FOTOGRAFII TĂMĂDĂU-MARE

 FOTOGRAFII TĂMĂDĂU-MARE

VEGETATIA SI FAUNA

 VEGETATIA SI FAUNA

VEGETAŢIA de pe teritoriul comunei Tămădău-Mare aparține  zonei  silvostepei.

Vegetaţia lemnoasă este formată din   stejar brumăriu (Quercus Pedunculiflora), stejar pufos (Quercus Pubescens)  şi diferite specii de ulm (Ulmus Foliacae, Ulmus Procera, Ulmus Ambigua).

Subarboretul cuprinde specii de gherghinar (Crataegus Monogyna, Crataegus Pentagyna), măceşul (Rosa Canina), socul (Sambucus Nigra).

             Speciile ierboase sunt dominate de graminee cu rizomi (Bromus Inermis, Poa Angustifolia, Agropirum Repens), leguminoase mezofile (Trifolium Raepens), precum şi specii de păiuş (Festuca Valesiaca). Prin luarea în cultură a zonelor de stepă, pajiştile de stepă au fost desţelenite, astfel că în prezent nu se mai îtâlnesc suprafeţe cu pajişti naturale. Islazurile actuale  au vegetaţie ierboasă secundară (de pârloagă),  adesea foarte degradată, puternic sărăcită în specii.      

Vegetaţia acvatică şi de luncă  este constituită din specii de salcii şi răchite (Salix Alba, Salix Fragilis) plopi (Populus Alba), apoi sunt o suită de specii ierboase precum rogoz (Carex Gracilis). ¹¹La aceasta se adaugă vegetaţia acvatică de mal formată în special din stuf dar şi vegetaţia submersă formată din brădiş(Myriophillom Verticillatum) 

FAUNA zonei cuprinde elemente caracteristice Câmpiei Române:

Fauna de pădure cuprinde mamifere precum veveriţa, iepurele, vulpea.

Păsările sunt reprezentate de: gaiţă (Garrulus Glandarius), mierlă (Turdus Merula), diferite specii de ciocănitoare precum cicănitoarea de stejar (Dendrocopos Medius), diferite specii de grauri (Sturnus Vulgaris), turturica (Streptopelia Turtur).

Speciile de păsări de interes vânătoresc sunt reprezentate de fazan (Phasanius Colchicus). 

           Fauna de câmp cuprinde specii de mamifere precum rozătoarele: popândăul (Cittelus Cittelus), şoarecele de câmp (Mierotus Arvalis), orbetele sau căţelul pământului (Spalax Lucodou), iepurele de câmp (Lepus Europaeus) dar şi unele carnivore precum dihorul (Putorius Putorius). Dintre păsările adaptate la câmp sunt prepeliţa (Coturnix

Coturnix), dumbraveanca  (Coracias Garullus). Un deosebit interes îl reprezintă dropia (Otis Tarda), specie pe cale de dispariţie, ce este ocrotită prin lege.

           Fauna de luncă este reprezentată îndeosebi prin păsări de baltă, oaspeţi de vară şi păsări de pasaj, astfel întâlnim specii de raţe precum raţa mare (Anas Platyrhyncas), specii de păsări migratoare precum nagâţul (Vanellus Vanellus).

            Fauna acvatică este reprezentată de fauna piscicolă. Printre speciile de peşti care populează apele sunt: caracuda (Carassius Carassius), linul (Tinca Tinca), roşioara(Scardinius Erytolorphtalmus), crapul(Cyprinus Carpio).

APELE

 APELE

            Sub raport hidrologic teritoriul comunei Tămădău-Mare este situat în partea centrală a bazinului râului Mostiştea. Sistemul Mostiştea este dezvoltat mai puternic în partea stângă a cursului, care din cauza pâraielor întortocheate create prin captări succesive de crovuri a fost numit de V.Mihăilescu „Câmpia Furciturilor”.⁹

             Altitudinea medie a bazinului în acest sector este de 61m.

            Pe teritoriul studiat mai trece şi afluentul de ordinul doi al râului Mostiştea- pârâul Ghiula,  ce se află în partea de est a comunei şi trece prin dreptul satului Călăreţi. Pe cursul Mostiştei sunt iazuri pentru peşti iar pe teritoriul comunei Tămădău Mare se află iazurile: Tămădău Mare (60 Ha ) şi Plumbuita (50 Ha ),  ( Gâștescu P.,Iordan I.-1970).

            Apele subterane dispun de o categorie importantă de ape freatice. Apele freatice, alimentate din precipitaţii sau din râuri, pe interfluvii se găsesc în baza loessului şi sunt localizate în nisipurile de Mostiştea. Nivelul apei freatice se află, pe teritoriul studiat, la mai mult de 10 m adâncime. Sub crovuri acesta se gaseşte între 7-10 m adâncime iar sub firele de vale şi în apropierea bălţilor Mostiştei la 0,5-1 m adâncime.

SOLURILE

SOLURILE

În cadrul teritoriului administrativ al comunei Tămădău Mare, roca de solificare a  fost şi este loessul. Pe teritoriul studiat se întâlnesc soluri din clasa cernosoluri precum cernoziomul tipic şi cernoziomul cambic, cu diferite varietaţi, funcţie de formele de relief pe care evoluează.

            Din studiul efectuat, pe teritoriul comunei, de specialiştii Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului, în anul 1996 rezultă că, pe firele de apă, la baza versanţilor s-au format şi au evoluat coluvisoluri, iar pe versanţii cu pante mari –regosoluri, acestea fiind soluri neevoluate.

            Cernoziomul tipic are o textură nediferenţiată pe profil, de obicei mijlocie. Structura este glomerulară medie, bine dezvoltată în AM şi moderată în AC. Cernoziomul tipic este de obicei, afânat şi permeabil, are o capacitate bună pentru apă şi aer, se lucrează bine şi relativ uşor . Sub aspectul caracteristicilor chimice şi de troficitate face parte din categoria celor mai bune soluri pentru toate folosinţele şi culturile agricole.

            Cernoziomurile cambice, au o textură mijlocie, iar structura în Am este glomerulară mică şi medie bine dezvoltată iar în Bv columnoid-prizmatică slab dezvoltată. Datorită, îndeosebi, stării bune în ceea ce priveşte textura şi structura, restul proprietăţilor fizice, precum şi caracteristicile chimice şi de troficitate sunt soluri favorabile pentru toate culturile.

            Tipul regosol se defineşte printr-un orizont A, urmat de material parental provenit din roci neconsolidate, menţinut aproape de suprafaţă, prin eroziune geologică sau

decopertare. Textura nediferenţiată pe profil este variată, funcţie de materialul parental. Regosolurile sunt nestructurate sau au agregate grăunţoase sau poliedrice slab dezvoltate. În mod natural, terenurile cu regosoluri sunt ocupate cu pajişti de slabă calitate.

Coluvisolul se defineşte prin material coluvial nehumifer, acumulat la baza versanţilor, într-un strat de peste 50cm grosime cu sau fără orizont A, dealungul firelor de vale ce brăzdează câmpia. Au o textură nediferenţiată, de obicei mijlocie şi sunt nestructurate sau prezintă agregate grăunţoase, glomerulare sau poliedrice, slab dezvoltate. Sunt lipsite de humus sau conţin cantităţi mici şi slab aprovizionate cu substanţe nutritive. Tipul de sol are, în general, o fertilitate relativ scăzută.¹⁴  

            Poluarea solului reprezintă orice acţiune prin care se produce o dereglare a funcţionării normale a solului (M.Parichi, 2003). Datorită poluării se pierd din folosinţa agricolă suprafeţe însemnate.

            În teritoriul studiat poluarea se manifestă prin aruncarea nesupravegheată a deşeurilor şi rezidurilor din gospodării. Altă sursă de poluare este folosirea neraţională atât a pesticidelor, cât şi a îngrăşămintelor chimice; dar şi “agresarea” conductelor de gaze naturale care prin scurgere se pot impregna în sol.