FILE DE ISTORIE...

"Operațiunea Tămădău" a reprezentat în România, intrarea in faza finală pentru instaurarea oficială a "democrației populare", după tipare sovietice.
O lună de zile a stat Iuliu Maniu la conacul lui Ion Mihalache de la Dobrești, pentru a-l convinge pe vice-presedintele si prietenul său că trebuie să plece în Occident. În acest moment au intrat în acțiune agenții comuniști ai Siguranței. Ei au intuit sau cineva i-a informat că Iuliu Maniu pregătește să trimită un grup de lideri PNȚ în străinatate. Atunci a apărut ca din senin un oarecare doctor Constantin Gafencu, medic la Spitalul Colțea din Bucuresti, care a ajuns până la Iuliu Maniu si l-a asigurat că are mijloacele unei evadari aeriene. Multă vreme s-a crezut ca acest Gafencu a fost trădătorul. Onișoru a vazut însă documente doveditoare ca și Constantin Gafencu, la rândul său, căzuse în plasa generata... din dorința de a fugi în Elvetia, pentru a lucra la o firmă occidentală. Din Raportul lui Mihai Zaharia, seful Secției III Contrainformații din SSI, istoricul Onișoru a aflat maniera în care s-a ajuns la atragerea în capcana de la Tămădău a grupului condus de Ion Mihalache.
Aviatorul Romulus Lustig a fost acela care i-a propus doctorului Gafencu evadarea din România cu ajutorul a doua avioane, de mici dimensiuni, de tipul IAR-39, care urmau să decoleze de pe aeroportul părăsit de la Tămădău, din apropierea Bucureștiului.
Din motive încă neclare, Lustig a "ciripit" conducerii Siguranței despre dorința lui Gafencu de a fugi din țară. Abia atunci s-a născut ideea unei capcane în care trebuia să cadă liderii PNȚ, capcană la care au lucrat cu sârg ștabul comunist Teohari Georgescu, ministru de Interne, și inspectorii Siguranței Alexandru Nicolschi si Jianu. Nicolschi .În zorii zilei de 14 iulie 1947, grupul PNȚ a fost arestat în momentul în care se pregătea să urce în cele doua avioane. Aduși la Bucuresti, toți membrii grupului au fost supusi unei anchete sălbatice. Insuși Teohari Georgescu si Alexandru Nicolschi au ținut să le smulga mărturisirile care trebuia sa-l implice si pe Iuliu Maniu în tentativa de evadare. Acesta, bolnav, se afla internat intr-un sanatoriu. Agenții l-au ridicat cu forța din pat. Represaliile au continuat la nivelul intregii țări și sute de personalități politice ale PNȚ, și nu numai, au fost arestate. Câteva zile mai târziu, la 29 iulie 1947, Guvernul comunizat al lui Petru Groza interzicea Partidul National Taranesc.
Autorul, profesorul universitar Gheorghe Onișoru, reconstituie si analizează, prin informație inedită din arhive, ce a avut loc între preliminariile "Capcanei" de la Tămădău si "Procesul" intentat lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache.
Se cuvine subliniată amploarea informației inedite. Aflăm cum a fost organizată "oferta" făcută lui Iuliu Maniu de a aproba plecarea clandestină din țară a unui grup de conducători național-țăraniști; cum autoritățile au plănuit și pus în aplicare operațiunea până la arestare; cum "clienții" (adică grupul în cauză) au pornit cu mașinile în care se aflau, spre avioanele care tocmai aterizaseră;
Capitolul intitulat "Ancheta" demonstrează că autoritatile au avut, de la început, fixat un scenariu cu capetele de acuzare, centrate in jurul unei încercări de lovitura de stat. Ca urmare, scopul "anchetei" a fost să adune "elemente doveditoare" menite să dea substanța acuzațiilor stabilite incă înainte de luarea interogatoriilor. Aceste capete de acuzare se regăsesc chiar în referatul ministrului de interne, Teohari Georgescu, când a propus guvernului, la două saptămâni după Tămădău, scoaterea în afara legii a Partidului Național Țărănesc.
Detalii tulburatoare
Volumul ne aduce detalii tulburătoare. Ca de exemplu: "anchetații sa fie interogați 12 ore pe zi"; urmărirea fiecarei mișcări a lui Iuliu Maniu după 6 martie 1945; cele 24 declarații date de Ion Mihalache in 26 zile după arestare.
Tot in capitolul "Ancheta" aflăm de reacțiile celorlalți fruntași: Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazar, Victor Radulescu Pogoneanu, Vasile Serdici, Corneliu Coposu, cât și reacțiile conducerii interimare a P.N.Ţ. (in iulie-august 1947), până când si aceasta a fost arestata.
Profesorul Onișoru iși insoțește analiza cu marturiile directe ale documentelor vremii - atât în note (unele foarte ample) cât și in cele 18 anexe. Una din ele ne dă lista nominală cu zeci de preoți - români dar și maghiari - care au refuzat, în octombrie 1947, "să demaște enoriașilor acțiunile de trădare ale fostului P.N.Ţ." (pp. 300-302).
De asemenea, zecile de reacții - la nivelul cetațenilor obisnuiți - împotriva represiunii la care erau supuși liderii P.N.Ț. Reflexele libertații erau încă vii în acea toamnă a anului 1947 (anexele 4-17).
Volumul Operatiunea Tămădău dezvăluie astfel pentru prima dată scenariul, mecanismele și procedeele prin care a fost instrumentat și desfașurat "procesul" liderilor P.N.Ț. din octombrie-noiembrie 1947.
Condamnarea acestor lideri a însemnat si punerea sub acuzare a întregii clase politice, a orientărilor și acțiunilor ei din România anilor ’20, ’30 si ’40 (până in 1947). "Procesul" a marcat, condamnarea sistemului politic pluralist din România. Opoziția trebuia distrusă, reprezentanții ei eliminați si fizic, nu numai juridic. Acesta era felul de a gandi si actiona a noilor lideri P.C.R. ai Romaniei.

sursa: corneliu-coposu.ro; historia.ro;